Reprezintă o imagine foarte asemănătoare cu cele de pe planeta Marte. Acolo este singura zonă arctică unde nu prea ninge. Iar sub gheaţă trăiesc nişte microorganisme fascinante pentru cercetători.
Cu o suprafata de 4.800 de kilometri patrati, vaile formeaza cea mai intinsa zona lipsita de gheata a Antarcticii. Regiunea, situata intre Victoria Land si McMurdo Sound, include multe puncte de interes geologic, printre care lacul Vida si Onyx, cel mai lung rau al continentului. Insa dincolo de peisajele sale stranii, cu aspect extraterestru, acest desert intins este departe de a fi prietenos. Conditiile climatice caracteristice ating deseori extremele. Peisajele care se desfasoara in fata cercetatorilor (ei sunt singurii care se avanta, de dragul stiintei, in aceste locuri neprimitoare) par desprinse de pe alta planeta.
Ocazional, la suprafata solului se formeaza mici lacuri care ingheata la suprafata, in ciuda faptului ca sunt alcatuite din apa foarte sarata. Organismele care traiesc in acest mediu neprietenos cu viata, asa cum o intelegem noi, sunt cele care au atras asupra lor atentia lumii stiintifice, deoarece organisme extremofile asemanatoare se pot dezvolta si pe alte planete.
Insula Socotra din Oceanul Indian
Unde nimic nu este „normal”, iar peisajele par desprinse dintr-un film SF. Insula se află la 250 de kilometri distanţă de Somalia şi la 340 de kilometri de Yemen.
Aceasta insula redefineste notiunea de spectaculos in ceea ce priveste peisajele Terrei. Cei care ii descopera teritoriul, oricat de pragmatici ar fi, vor fi tentati la un moment dat sa creada ca sunt victimele unei teorii a conspiratiei care implica transportul lor pe o alta planeta. Aceasta deoarece nimic de aici nu seamana cu clasicele peisaje pe care adoram sa le fotografiem in timpul vacantelor noastre obisnuite.
Socotra face parte dintr-un grup de patru insule, izolate din punct de vedere geografic de continentul african in urma cu sase milioane de ani. Despartirea de continentul-mama a facut posibila in aceste oaze continuarea existentei unor exemplare ale faunei si florei disparute demult din alte zone ale planetei.
Ca si insulele Galapagos, Socotra este mandra posesoare a peste 700 de specii rare ale faunei si florei, in ciuda climatului arid. Chiar daca aerul este fierbinte si uscat, locuitorii necuvantatori ai insulei s-au adaptat perfect conditiilor, de unde formele ciudate ale copacilor si arbustilor obligati sa traiasca cu foarte putina apa. Speciile de copaci si plante de pe insula s-au conservat datorita perioadei lungi de izolare geologica, unele varietati avand o vechime de 20 de milioane de ani.Situata in Oceanul Indian la o distanta de 250 de kilometri de Somalia si la 340 de kilometri de Yemen, insula este marginita de plaje intinse, din spatele carora rasar platourile de calcar care adapostesc pesteri de toate marimile, pe o distanta de 7 kilometri.
Salar de Uyuni (Bolivia)
Oferă unele dintre cele mai spectaculoase peisaje din lume, incluzând cel mai mare deşert sărat din lume, vulcani activi, păduri de cactuşi înalţi şi multe gheizere.
Peisajul pe care il compune aceasta zona stranie a Boliviei este considerat, pe buna dreptate, unul dintre cele mai spectaculoase de pe Terra. Salar de Uyuni reprezinta in sine un vast desert de sare, mai exact cel mai mare din lume. Cu o suprafata de 10.582 de kilometri patrati “sarati”, presarat cu vulcani activi si gheizere, desertul reprezinta o reteta sigura pentru obtinerea unuia dintre cele mai stranii peisaje pamantene.
In urma cu 40.000 de ani, zona facea parte din Lacul Minchin, un cunoscut lac preistoric gigantic. Secarea apei a dus la formarea a doua lacuri mai mici, Poopo si Uru Uru, si a doua deserturi intinse de sare, Salar de Coipasa si Salar de Uyuni. Despre ultimul se estimeaza ca depoziteaza 10 miliarde de tone de sare, dintre care 25 000 de tone sunt extrase anual.
Vale da Lua (Brazilia)
“Valea lunii” este rezultatul “muncii” apei, care a erodat pietrele şi a creat piscine naturale.
Vale da Lua sau Valea Lunii isi primeste denumirea ca urmare a asemanarii izbitoare cu peisajele selenare. In realitate, este meritul stancilor care au fost erodate si sculptate de catre cursurile de apa, in forme ce amintesc de piscinele moderne, cu diferenta ca acestea sunt naturale si sunt plasate in interiorul padurii braziliene.
Localizate la Chapada, la 38 de kilometri de Alto Paraiso de Goias, aceste formatiuni sunt unele dintre cele mai vechi de pe planeta.
Izvoarele fierbinti din Beppu, Japonia
“Lacul însângerat” este unul dintre cele nouă “iaduri” ale Japoniei - adică izvoare fierbinţi, naturale, unde nu se prea poate face baie. Culoarea roşie este dată de conţinutul bogat în fier.
Izvorul fierbinte Blood Pond face parte din asa-numitele “iaduri” din Beppu, Japonia, unul dintre cele noua lacuri fierbinti, potrivite mai degraba pentru admirat, decat pentru imbaiat. “Baia de sange” este in fapt, un bazin de apa foarte fierbinte (temperaturile ajung pana la 78 de grade Celsius).
Culoarea rosie care aminteste de aceea a sangelui are o explicatie foarte simpla: este o urmare a cantitatii mari de fier prezente in apa. Dintre toate cele noua lacuri fierbinti, cel denumit Blood Pond este de departe preferatul turistilor, datorita compozitiei stralucite a peisajului. Prin urmare, cei care apasa pe declansator nu trebuie sa faca mai nimic pentru a obtine o fotografie reusita.
Pădurea de piatră din China
Dupa parerea localnicilor "prima minune a lumii", aceasta zona cu suprafata de peste 38.000 ha este un afloriment masiv de calcar modelat de natura timp de 270 milioane de ani. Vizitatorii vor vrea in mod special sa vada o pestera ciudata creata de vant, unde rafale puternice de vant sufla odata la 30 de minute din august pana in noiembrie. De asemenea interesanta este padurea de piatra subterana, o zona de 280 ha compusa din diverse pesteri subterane si pasaje.
Eye of the Sahara (Ochiul Saharei)Mauritania
Se află în partea sudică a deşertului Sahara şi are un diametru de 50 de kilometri, fiind vizibilă din spaţiu. Iniţial, s-a crezut că a fost cauzată de căderea unui meteorit, însă geologii nu au dat încă o explicaţie pentru forma sa perfect circulară. 
Peşterile de gheaţă Eisriesenwelt (Austria)
Sunt printre cele mai mari din lume şi cele mai spectaculoase. Se întind pe 40 de kilometri şi formează un adevărat labirint, din care numai o mică parte este accesibilă publicului.
Senzatiile pe care ti le ofera interiorul unei grote inghetate nu au nimic in comun cu ceea ce numim pesteri “normale”. Suprafetele albe, cu forme stranii, a caror stralucire se schimba in functie de lumina, nu par a fi ceva obisnuit pe Terra. Sentimentul ca te afli pe o alta planeta te va bantui de la primul pas in aceste pesteri de gheata pana la iesirea la lumina zilei.
Aflate in muntii Tennengebirge din apropiererea Salzburgului, formatiunile din gheata se intind pe mai mult de 40 de kilometri, primind titlul de “cele mai intinse pesteri de gheata din lume”. Desi suprafata pare promitatoare pentru speologii si geologii amatori, doar o mica parte a acestui labirint inghetat este deschisa vizitelor publice. Insa nimeni nu pleaca nemultumit de aici, deoarece suprafata este indeajuns de mare pentru a satisface atat nevoile celor dornici de aventuri subterane, cat si pe cele ale turistilor care doresc doar sa faca o vizita unuia dintre cele mai frumoase palate construite manual de catre Mama-Natura.
Hell Gate (Poarta Iadului)
Geologii au descoperit această cavernă în timp ce săpau pentru a găsi gaze naturale. Nimeni nu a îndrăznit, însă, să coboare, pentru că groapa era plină cu gaz, aşa că s-au gândit să îi dea foc, pentru ca acesta să se consume. Până în prezent, focul nu s-a stins niciodată, şi nimeni nu îşi poate imagina ce cantitate imensă de gaze a fost pierdută (şi se pierde încă).
Totul a început în urmă cu 35 de ani, atunci când o echipă de geologi sovietici, forând în căutarea zăcămintelor de gaze naturale, a descoperit întâmplător o uriaşă cavernă subterană. Localnicii au numit-o ”Poarta către iad” şi, după felul cum arată se apropie foarte mult de felul cum este descris infernul.
The Wave (Valul)
Situat între statele americane Arizona şi Utah. Este vorba despre dune de nisip, care s-au pietrificat. 
Canionul Antelope din Arizona (SUA)
Situat în ţinutul indienilor Navajo, din nordul Arizonei, canionul Antelope este una dintre cele mai spectaculoase creaţii ale naturii. În sute de mii de ani, vântul şi apa au dat naştere unor capodopere.
Marea Groapă Albastră (Belize)
Great Blue Hole (marea groapa albastra) face parte din sistemul de recifi din apele de coasta ale Belize City. Este o groapa perfect circulara, cu diametrul de aproximativ 400 de metri - constituie unul din cele mai spectaculoase locuri pentru cei care practica scufundarile. In interiorul gropii, adanca de 145 de metri, apa are o extraordinara culoare albastra.
Crystal Cave of the Giants
Peştera de cristal a uriaşilor din sudul Mexicului a fost descoperită înaăuntrul unei mine şi este total naturală. Acolo există cristale înalte cât un pin (şi în unele cazuri mai groase), colorate în argintiu sau auriu, translucide, de diferite forme şi mărimi. 
Blue Lake Cave
Peştera lacului albastru, Brazilia: o peşteră absolut uimitoare, plină de stalactite şi stalagmite, care adăposteşte un lac de un albastru nepământesc. 
Giants Causeway
Calea Uriaşilor), Irlanda: o formaţiune compusă din circa 40.000 de coloane de bazalt, despre care geologii cred că a apărut în urma unei erupţii vulcanice. Unele coloane sunt hexagonale, altele au 4, 5, 7 sau 8 laturi. Cea mai înaltă are 12 metri.
Wave Rock (Australia)
"Valul de piatră" e înalt de 15 metri şi lung de circa 110 metri .
Chocolate Hills (Filipine)
"Dealurile de ciocolată" - există circa 1.268 de astfel de formaţiuni, dealuri perfect conice, răspândite pe o suprafaţă de 50 de kilometri pătraţi .
Rio Tinto (Spania)
Acolo s-a creat un peisaj de-a dreptul lunar, în urma exploatărilor miniere, iar apele râului sunt foarte acide, pline de metale grele.
Minele de la Rio Tinto creaza un peisaj suprarealist, asemanator cu ceea ce am numi un peisaj lunar. Cresterea industriei mineritului si implicit, a zonelor exploatate, a dus la modificarea geografiei peisajului, dar si a structurii urbane, deoarece asezarile umane din zona au fost stramutate mai departe de zonele de exploatare.
Botezata dupa raul care o traverseaza, zona este renumita pentru culoarea rosiatica care domina peisajul, particularitate dobandita in urma practicii mineritului. Apa raului este preponderent rosie, ca urmare a unei concentratii foarte mari de metale grele, care fac ca aciditatea apei sa se situeze undeva intre 1,7 si 2,5.
Kliluk, Lacul Pătat (Canada)
Lacul îşi capătă acest aspect în verile fierbinţi, când apa se evaporă şi se cristalizează mineralele, formând multe cercuri cu margini albe.
Aceste ochiuri reflecta continutul ridicat de minerale al apei, zugravindu-l in culori de albastru si verde. Lacul contine una dintre cele mai mari concentratii de minerale: sulfat de magneziu, calciul sau sulfatul de sodiu, a caror prezenta este completata de argint si titaniu.
Bastinasii indieni atribuie lacului proprietati curative, credinta reflectata in multe dintre legendele locale. Una dintre ele mentioneaza cum dupa o batalie sangeroasa cele doua triburi aflate in conflict au facut un pact care le permitea sa isi trateze bolnavii si ranitii in apele aceluiasi lac.
SURSA:Descopera.ro
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu